-„Dacă îl întreb cât este …. la pătrat, atunci mişcă din coadă, ridică laba stângă şi apoi ciuleşte urechea dreaptă. I-am pus o întrebare grea: cât este logaritm în baza doi din …. ? A mişcat urechea dreaptă, apoi şi pe cea stângă şi atât. Când îl întreb cât face 37 înmulţit cu opt zeci şi …, atunci îmi răspunde imediat, lătrând vesel, mişcând urechea stângă, ridicând graţios lăbuţa dreaptă, apoi mişcând şi urechea dreaptă. La o adunare banală, 210+316, râde cu hohote,
apoi se …., după care scutură capul relaxat. Pentru operaţia 18 la puterea a treia, râde din nou, dă din coadă, apoi …. scurt şi se ridică în două picioare. Poate rezolva şi o ecuaţie de gradul al doilea, cum ar fi 9x-x2=0: ciuleşte puţin urechea stângă apoi scoate limba cu dispreţ, ca şi cum s-ar fi încălzit.”
Nu putem şti dacă povestea câinelui care socoteşte este adevărată sau nu, dar putem verifica dacă nu are contradicţii logice şi putem completa locurile libere. Cel mai bine ar fi să-l punem, pe acest câine, să numere până la zece. Oare ce ar face dacă ar fi întrebat, de exemplu, care este al cincilea termen din şirul lui Fibonacci?